Tehnici de dezvoltare a inteligenței emoționale

Așa cum am menționat în articolul anterior, inteligența emoțională este unul din principalii influențatori ai succesului personal (pe lângă IQ și nivelul de educație). O dată ce realizăm că echilibrul nostru interior și relațiile sănătoase cu cei din jur, depind de aceasta, ne dorim să o putem dezvolta, ne dorim să creștem abilitățile de a gestiona propriile emoții cât și să ne îmbunătățim felul în care reacționăm la propriile noastre gânduri sau la evenimentele externe.

Minunat este că, spre deosebire de IQ care rămâne constant pe durata întregii vieți, coeficientul de inteligență emoțională se poate îmbunătăți.

Primul pas pe care îl putem face,  este să ne  dezvoltăm abilitățile de conștientizare și înțelegere a propriilor noastre emoții și stări.

Este important să sesizăm diferența dintre stări emoționale si emoția în sine. Am să exemplific, foarte pe scurt, diferența dintre acești doi termeni, recomandându-vă să citiți Inteligența emoțională, scrisă de Daniel Goleman.

Emoția se naște, cel mai adesea din subconștient și o putem numi mesajul subconștientului pentru noi. Când emoția este „detectată”de conștientul nostru, atunci putem numi emoția sentiment.

Așadar, sentimentul poate fi numit ca fiind emoție transpusă în  planul fizic – conștient, sau, pe scurt,  emoție trecută prin filtrul rațiunii.

Stările emoționale sunt declanșate tot de emoții, doar că spre deosebire de sentimente, stările emoționale sunt sentimente de „lungă durată”. Stările au o intensitate variabilă, în funcție de  intensitatea emoției declanșatoare, iar perioada de manifestare nu coincide cu persistența emoției, adică emoția poate trece, iar starea se poate menține pe o anumită perioadă de timp.

Dacă emoțiile sunt declanșate de context și trec destul de repede,stările sunt declanșate de manifestarea emoției și de interpretarea pe care o dăm emoției respective.

O persoană inteligentă emoțional, poate depăși mult mai ușor o stare neplăcută, declanșată de o emoție negativă pentru că filtrul prin care procesează evenimentele este unul superior celorați care nu se descurcă la fel de bine, în sensul că vede imaginea de ansamblu și ține cont de unicitatea fiecărei persoane.

Pentru a ne dezvolta pe plan emoțional, un prim exercițiu pentru îmbunătățirea nivelului inteligenței emoționale, este să lucrăm la partea de conștientizare.

Exercitiu 1 – Conștientizarea și înțelegerea

Ca să  putem conștientiza este nevoie de timp pentru observarea legăturii dintre gânduri sau stimuli externi și sentimentele sau stările noastre.

De cele mai multe ori, gândurile negative  necontrolate, pot declanșa adevărate scenarii de film în capul nostru, iar inevitabil ajungem să avem un anumit sentiment, care, dacă persistă, ne face să trăim o anumită stare. Pentru a nu lăsa emoțiile să fie declanșate de gânduri negative, trebuie să păstrăm atenția asupra momentului prezent. Din păcatemajoritatea dintre noi, ne concentrăm prea mult, fie asupra trecutului, fie asupra viitorului.

A fi conștienți de ceea ce gândim ne poate oferi un anumit control asupra a ceea ce ne circulă prin minte, deci implicit asupra sentimentelor  din prezent.

Este necesar să ne facem timp pentru a analiza gândurile care “se plimbă” cel mai mult prin mintea noastră. Tot ce vine cu încărcătură negativă trebuie blocat, iar atenția direcționată către ceva pozitiv: o melodie frumoasă, o amintire plăcută, etc.

Pe lângă influența din partea gândurilor, emoțiile noastre pot fi declanșate de stimuli externi (situații stresante sau evenimente neprevăzute).

Exercitiul 2 – Postura de observator

Aici putem lucra la abilitatea de fi observatori, de a observa efectiv ceea ce se întâmplă în prezent, fără să ne aruncăm în a lansa judecăți de valoare la adresa noastră sau a celolralți, sau chiar a reacționa automat. Putem exersa zilnic postura observatorului, trebuie doar să ne dorim acest lucru și să privim exercițiul ca un element fundamental al dezvoltării propriei inteligențe emoționale.

Exercițiul presunpune patru pași:

–     Observarea mediului extern și detectarea stimulului (situație, eveniment – ce auzim, ce vedem, ce simțim);

–    Descrierea în detaliu a stimulului și a sentimentului pe care îl simțim (descriind sentimentele si stimulii, aducem în plan conștient ceea ce era în subconștient);

–       Acceptarea prezentului fără a da interpretări personale;

–   Cumpătarea, adică capacitatea de a ramane neutrii, fără a reacționa imediat, conform experiențelor anterioare.

După câteva repetări ale acestei tehnici, vom fi surprinși să realizăm că, în cazul unui eveniment, sau intr-o situație anume, nu ne mai “aruncăm cu capul inainte”, ci vom analiza concret situația și apoi vom reacționa intr-o manieră potrivită.

Același exercițiu îl putem aplica asupra propriei persoane, dorindu-ne să ne analizăm felul în care suntem obișnuiți să reacționăm. Vom observa că există un “tipar de acțiune”, prestabilit, pe care îl aplicăm de fiecare dată în aceleași situații.

Postura corpului, de asemenea are o influentă majoră asupra emoțiilor si stărilor. Am auzit de atâtea ori ca postura declanșează anumite emoții si implicit stări.

Exercitiul 3 – Schimbarea posturii corpului

Știm cu toții că, de multe ori, când trecem printr-o stare lipsită de resurse, neplăcută sau apăsătoare, ridicându-ne și facând câțiva pași, putem simți o ușoară eliberare…sau, dacă zambim forțat vom avea plăcuta surpriză să ne bufnească râsul, dispărând sentimentul supărător de dinainte. Așadar, cand ne simțim “nasol”, chiar și lucrurile mărunte precum câțiva pași prin cameră, privitul pe geam sau zâmbitul, ne pot elibera  de starea respectivă.

Când vrem să ne dezvoltăm emoțional trebuie să luăm în calcul că acest lucru se va răsfrânge într-un mod benefic, atât asupra propriei persoane cât și asupra celorlalți. E important să lucrăm mai întâi cu noi înșine, pentru a înțelege și gestiona cât mai bine propriile emoții/sentimente/stări, ca ulterior să fim capabili să înțelegem și să gestionăm adecvat relațiile cu ceilalți.

Este bine să avem mereu în vedere faptul că noi suntem diferiți și ceilalți din jurul nostru sunt diferiți. Fiecare are povestea lui, modelul propriu după care a crescut și a fost educat, fiecare are bucuriile lui, dar și luptele lui.

Dezvoltându-ne emoțional vom putea ajunge să acceptăm că fiecare e unic, iar relațiile noastre se vor îmbunătății pentru că noi am devenit mai conștienți de prezent, mai înțelegători și mai flexibili, acceptând ideea că fiecare reacționează conform modelului personal.

Când vom ajunge să “stăm bine” la capitolul inteligență emoțională vom putea vedea “imaginea de ansamblu”, nu doar  acea mică fracțiune dintr-un moment, care ne impulsionează să acționăm sau să reacționăm intr-un fel sau altul.

Și pentru că îmi place înțelepciunea legilor zalmoxiene, vă las să meditați asupra inteligenței emoționale prin intermediul următorului citat:

„Precum iarba bună crește cu iarba rea, așa sunt și oamenii, dar ține seama că purtarea lor cea rea este semănată și crescută din teamă și neputințe, iar trufia este invelitoarea lor. Nu certa purtarea lor și nu căuta a-i îndrepta din vorbe și mustrare, căci apăsarea pe rană nu o vindecă. Oare iarba aceea este rea doar pentru că este amară pântecului tău? Așa este și cu omul, de vei vrea să-l indrepți, adu-i pentru început gândul și simțirea la ce este plăcut atât omului bun, cât și omului rău. Unul vede roata plecând, iar altul vede aceeași roată venind. Cine vede mai bine ?”