Am copilărit într-un colț de rai, într-un loc în care ziua era o poveste cu zeci de vise colorate, iar noaptea era un extraordinar tablou celest, pictat cu infinite sclipiri și mister. De acolo mi s-a sădit frumosul in suflet și totodată dorința de a-l căuta în ceilalți, în toate experiențele viitoare.

Am căutat, încă de mică, să înțeleg lumea, să îi vad frumusețea și să ma bucur de vise dintre cele mai mărețe. Mi-am dorit gradual să fiu Sailor Moon, apoi scriitoare, jurnalistă, iar scriitoare, preoteasă și din nou scriitoare. Cum mi-am dat seama destul de repede că nu pot fi Sailor Moon, nu de alta, dar nu prea îmi plăceau mascații în frac, mi-am zis că ar trebui să continui cu celelalte pasiuni. Am renunțat după o vreme și la  ideea de a fi jurnlistă, deoarece o preoteasă bună trebuia să fie statornică aceluiași loc. J În cele din urmă, nici de preoteasă n-am fost vrednică, poate pentru că subiectele despre care voiam a scrie nu erau întotdeauna dintre cele mai ortodoxe.

Așadar scrisul mi-a rămas pasiunea fidelă, al doilea eu, care m-a însoțit prin fiecare pagină a poveștii mele de viață. Scrisul mi-a cunoscut  bucuria și tristețea, copilăria și maturitatea, inocența și îndrăzneala. Scrisul mi-a fost felinarul care mi-a luminat cărarea, lumina lui crescând de fiecare dată când îl ignoram. Când a ajuns să strălucească precum un far, mi-am spus că trebuie să-mi îndrept corabia într-acolo, știind că mă va duce la limanul celui mai minunat țărm – țărmul însăși esenței mele. După ce am devenit mamă, lumina scrisului s-a văzut prin ochi de copii, prin împlinirea mea ca femeie, prin descoperirea feminității și căutarea sclipirii umane în toate experiențele de viață.

Dacă m-ați întreba cum sunt cu adevărat, v-aș răspunde ca sunt de mai multe feluri. JFoarte des îmi place să fiu copil și să mă joc împreună cu piticii mei. Uneori îmi place să fiu serioasă și analitică, punându-mi întrebări dintre cele mai filozofice. Alteori îmi place să fiu sexy și să mă bucur că m-am născut femeie. Câteodată sunt visătoare și romantică, iar alteori îmi place să-mi pun salopeta și să zugrăvesc sau să meșteresc diverse prin casă. De multe ori îmi place să-i fac pe oameni să zâmbească, de aceea nu mă dau deoparte de la a spune bancuri sau de a mă transpune în diverse personaje. Însă de cele mai multe ori îmi place să trăiesc cu Dumnezeu în suflet, să mă rog, să iubesc natura și să mă străduiesc să fiu un om simplu și bun. Totodată caut să văd bunătatea în oameni, dorind a le reaminti că suntem scântei ale Divinității, iar viața noastră poate fi o călătorie minunată înspre regăsirea enenței fiecăruia dintre noi.

Cele mai importante valori ale mele sunt înțelepciunea, bunătatea, contribuția și curajul, Așadar, de multe ori am să îndemn la trăirea unei vieți cu înțelepciune, cu bunătate în suflet și curaj pentru a contribui la schimbarea în bine a umanității, pentru că se poate să avem o lume mai bună.

Sunt așa cum simt că vreau să fiu și îmi place să scriu despre lucruri care mă împlinesc ca și om. În articolele mele veți regăsi atât latura mea analitică și seriosă, latura maternă, cât și femeia romantică, femeia amuzantă și deloc serioasă, femeia spirituală, precum și femeia matură care este capabilă să-și contureze destinul așa cum își dorește.