Ce să nu faci, femeie
Mă uit la pozele postate pe facebook. Dau de una, de acum trei ani în care arăt chiar bine. Port o rochiță business care mă face să par așa drăguță. 😀 Fug la șifonier să o pun deoparte pe mâine. O să o iau la birou, dar mai întâi trebuie să mă gândesc cu ce aș putea-o asorta.
Veșnica problemă a femeilor – cea cu asortatul, deși noile ”porunci” din modă spun că asortarea e depășită, trebuie doar să se combine frumos culorile.
O îmbrac și constat cu stupoare că arăt ca un sac cu două mâini și două picioare. Mă holbez în oglindă și caut fata drăguță din poza cu pricina, doar că nu o găsesc.
În locul ei stă o femeie. E o femeie cu o privire mult mai tristă, cu un chip mult mai palid și un corp mult mai astenic…
Nu îmi găsesc cuvintele… Oare când s-au întâmplat toate astea? Când a plecat bucuria din ochii mei și roșeața din obraji? Cum am reușit să pierd toate astea fără să îmi dau seama?
Când a plecat copila și a venit femeia?
Îmi dau seama că fiind mai mereu prinsă în vâltoarea activităților zilnice, bucuria și frumusețea au început cumva să treacă pe lângă mine.
M-am așezat pe pat și am început să derulez în minte viața mea din ultimii trei ani.
Ce am făcut de am ajuns o femeie lipsită de farmec și bucurie?
Constat că găsesc răspunsul în ceea ce nu am făcut.
Nu am mai zâmbit la fel de mult ca înainte.
Nu am mai avut timp să ascult muzica ce îmi place.
Nu m-am prostit și jucat ca un copil cu copiii mei.
Nu m-am plimbat prin parc cu tălpile goale.
Nu am mai purtat fuste scurte.
Nu mi-am mai încălțat picioarele în pantofi cu tocuri înalte.
Nu mi-am cumpărat blugii zdrențuroși pe care mi i-am dorit atât de mult.
Nu am mai fost la coafor de…de prea multă vreme.
Nu am lenevit in weekenduri, savurând cafeaua în pat.
Nu mi-am făcut timp să mă rog și să îmi caut profunzimile sufletului.
Nu m-am bucurat de complimentele primite cu atâta căldură.
Nu mi-am dat voie sa-mi simt inocența.
Nu am savurat fiecare privire admirativă a bărbaților.
Nu mi-am făcut timp să-mi amintesc de fiecare moment când am roșit în obraji.
Nu mi-am dat voie să fiu sinceră cu ceea ce îmi doresc.
Nu mi-am dat voie să plâng.
Nu mi-am dat voie să fiu slabă.
Nu mi-am dat voie să greșesc.
Nu mi-am dat timp să mă bucur că sunt femeie.
….
Nu e de mirare că rochița asta mă face să par un sac umblător…
Nu mai vreau toate astea pentru că știu ce vreau – Vreau să fiu o femeie frumoasă asemeni fetei frumoase care eram înainte!
Vreau să mă bucur de fiecare moment în care respir și simt viața prin mine!
Vreau să îți spun și ție femeie, să nu faci ce nu am făcu eu!
Bucură-te de tot ce îți oferă viața având mereu în minte acest lucru – Tu poți alege cum ești, ce simți, ce faci și ce nu faci!
Iubește-te!
Bucură-te că Ești, femeie!
🙂
