cum gândesc hormonii?
Sexul, deși incă un subiect tabu în cultura noastră, reprezintă unul dintre cele mai minunate moduri de a simți extraordinar de bine. Senzația de plăcere vine însoțită de euforie și eliberare care ne induc sentimentul că trăim viața din plin. Sexul este bun în orice stadiu al relației, însă e cu adevărat minunat dacă este susținut de o conexiune la nivel energetic între cei doi parteneri.
Este bine să știm că pe lângă beneficiile de ordin hormonal, psihic și spiritual, sexul poate avea și consecințe mai puțin benefice, dacă nu există o conexiune între cei doi parteneri și totul se rezumă la ceva strict fizic. Sexul privit doar ca o căutare a orgasmului, este lipsit de spiritualitate, deoarece nu există legătura afectivă.
Lipsa unei conexiuni, lipsa unui angajament fie el și de scurtă durată și lipsa dorinței de a dărui, nu doar a primi, pot afecta echilibrul interior al partenerilor, cu precădere al femeilor, deoarece ele au alt mod de a privi și a se implica intr-o relație, fie ea una pe termen scurt.
Neexistând implicare afectivă, unul dintre parteneri se poate simți „folosit” iar printre efectele negative se numără diminuarea încrederii în propria persoană și implicit afectarea stimei de sine.
Cum gândesc hormonii?
Hormonul responsabil de starea noastră de bine, de satisfacție, este dopamina, cunoscută sub numele de hormonul plăcerii sau hormonul „recompensă”. Prolactina este hormonul sațietății, iar oxitocina este hormonul iubirii și al afecțiunii. Acești trei hormoni interacționează zilnic și au impact extraordinar de puternic asupra stărilor noastre, influențându-ne în mod direct dorințele, pe plan sentimental.
A înțelege modul în care acești trei hormoni interacționează, este destul de simplu, însă cine mai are timp să-și pună întrebări atunci când se simte îndrăgostit?!
Atracția fizică și „îndrăgosteala” sunt „opere de artă” ale hormonilor noștri, deși am putea crede cu tărie că eram perfect raționali când „am decis” să placem pe cineva… Adevărul este că rațiunea este cel mai puțin implicată atunci când ne îndrăgostim, iar meritul este pe deplin al hormonilor.
Poate nu știați, dar creierul nostru acționează după principiile unui cod unic pentru fiecare persoană în parte, cod care ne spune ce anume avem nevoie pentru a fi bucuroși, sănătoși, fericiți și satisfăcuți. Când dăm curs dorințelor noastre, sistemul endocrin eliberează cu precădere, oxitocină, dopamina și/sau prolactină.
Când ne îndrăgostim, suntem asaltați de o creștere a nivelului oxitocinei, cunoscut ca fiind hormonul iubirii și afecțiunii și de o creștere a nivelului dopaminei, hormonul plăcerii. Când ajungem să întreținem relații sexuale cu partenerul nostru, experimentăm eliberarea unei mari cantități de dopamină, cu un maxim în timpul orgasmului, când ne simțim absolut extraordinar. Acest maxim este imediat urmat de o scădere bruscă a nivelului de dopamină, fapt ce duce la instalarea unui efect asemănător mahmurelii. J
În general, efectul de “mahmureală de după orgasm”, se instalează și durează diferit în cazul celor două sexe. Tinde să se instaleze imediat, în cazul bărbaților și cu un anumit decalaj temporal, în cazul femeilor.
Cu alte cuvinte, femeile rămân captivate de euforia momentului pe o perioadă mai lungă, simt nevoia de îmbrătișări și discuții, în timp ce bărbații se duc să-și ia o bere de la frigider sau să se uite la televizor și asta nu pentru că sunt insensibili sau bădărani, ci pentru simplul fapt că nivelul de dopamină a scăzut brusc și nu mai există euforia de dinainte.
Ițele se încurcă când „punem suflet” și ne îndrăgostim fără a cunoaște diferențele de natură hormonală dintre femei și bărbați. Deși este extraordinar ca ambii parteneri să fie îndrăgostiți (unul de celălat, ar fi de preferat), pentru că astfel există și o conexiune energetică, dacă nu se ține cont de diferențele hormonale, vor apărea conflicte ulterioare și știm deja replicile viitoarelor discuții: “ești insensibil și nu ții cont de sentimentele mele” sau “dramatizezi tot timpul”…
Este important să știm că după orgasm, bărbatul este epuizat de energie și, fie va dori să doarmă, fie va face altceva care nu are legatură cu giugiulitul și păstrarea romantismului acelui moment. În cazul femeilor, dopamina se eliberează cu efect prelungit și pe deasupra, corpul eliberează oxitocina, hormonul iubirii și al afecțiunii, de aceea femeile au nevoie de afecțiunea bărbatului chiar și după cea tare partidă de sex.
Marea majoritate a femeilor nu prea știu cum se comportă hormonii masculini și au tendința să se simtă afectate de o așa zisă implicare superficială a bărbaților, iar marea majoritate a bărbaților, nu înțeleg de ce femeile au nevoie de îmbrățisări și vorbe frumoase dacă toată acțiunea s-a încheiat deja. J
Cum ne poate ajuta dorința de a evolua spiritual împreună, prin dragoste?
Realitatea este că, pe lângă tot ceea ce experimentăm pe plan fizic/hormonal, natura noastră spirituală își cere și ea drepturile.
Oxitocina este cea care sprijină partea afectivă, iubirea, și putem spune că este hormonul care hrănește mai mult sufletul decât trupul. Dopamina, hormonul recompensei, a plăcerii, este alimentată la începutul relației de entuziasmul față de tot ce e nou. Prolactina este și ea prezentă în cantități mai mari decât în mod normal.
La începutul oricărei relații, “fluturii” nu se joaca doar cu stomacul nostru ci și cu rațiunea, iar dopamina este cea care ne oferă satisfacția de moment, indiferent dacă ne punem sau nu intrebarea – există și o conexiune spirituală?
Pe măsură ce avansăm în relația de cuplu, sexul este tot mai prezent în viața noastră, cu sau fără o conexiune la nivel energetic. Paradoxal este că, pe măsură ce avem tot mai des momente de satisfacție sexuală, va scădea intensitatea cu care resimțim un orgasm și inevitabil se ajunge la o diminuare a atracției față de partenerul nostru.
Dorința de a evolua spiritual împreună poate compensa scăderea nivelului de atracție fizică, cauzat de diminuarea nivelului de dopamină, care în lipsa entuziasmului de a descoperi ceva nou în fiecare zi, nu se mai păstrează la aceleași cote ridicate ca la început.
Neplăcut este că dopamina creează o “ușoară” dependență, însă ce putem face ca să evităm o eventual dezamăgire, este să ne stabilim la începutul relației, un scop mai înalt, precum dezvoltarea și evoluția spirituală. În felul acesta, dacă totul decurge foarte bine și se ajunge la un parteneriat pe viață, e minunat, dacă nu, și se ajunge la despățire, măcar vom căuta să învățăm ceva din tot ce am trăit în acea relație,
E bine să avem în vedere că setarea unui scop mai înalt ne poate ajuta să lucrăm și la partea afectivă, la cultivarea iubirii și comuniunii energetice, la construirea unei relații de durată. În momentele de tandrețe corpul nostru produce oxitocină, de aceea este bine să ne obișnuim cu o relație care dezvoltă și latura puternic emoțională, romantică, încă de la început.
Dacă reușim să înțelegem cum gândesc hormonii noștri, vom dori să avem în vedere dezvoltarea planului afectiv chiar de la bun început.
Oxitocina poate fi cea care susține relațiile pe termen lung. Sexul romantic este unul care duce atât la eliberarea dopaminei cât și a oxitocinei. Sexul romantic ne aduce bucurie chiar dacă este sau nu însoțit de orgasm. Pur și simplu, comuniunea între suflete se simte atât de puternic, încât ne dăm seama că a face dragoste poate însemna trecerea la un alt nivel, superior celui cu care am fost obișnuiți până acum.
În esență, sexul însoțit de afecțiune și iubire sinceră este o uniune spirituală între cele două trupuri. Comunicarea este una completă, depășind limitările unei comunicări strict hormonale, iar o dată ce am trăit prima experiență la acest nivel superior, vom dori să ne simțim la fel de împliniți de fiecare dată.
