cele mai scumpe cadouri

Acum că sărbătorile  de iarnă au trecut și știind că nu se va simți nici un părinte „atacat” direct, mi-am permis să fac o scurtă analiză asupra felului în care suntem obișnuiți să ne cadorisim copiii, în preajma sărbătorilor.

Când ne gândim la sărbători, de cele mai multe ori mintea ne duce cu gândul la copilăria noastră, la bucuria pe care o resimțeam atunci. Nu știu cum arătau sărbătorile voastre în copilărie, insă, pentru mine, însemnau mers la colindat, strâns de nuci și covrigi, mers la biserică, zăpadă și multă, multă bucurie.    Eu una, nu am fost obișnuită să primesc cadouri, de nici un fel. Bucuria sărbătorii nu consta în a primi cadouri, ci în a trăi Nașterea Domnului cu pace în suflet.

Anii au trecut și am devenit părinte, ca de altfel mulți dintre voi, din aceeași generație cu mine. Mi-aduc  aminte de primul Crăciun alături de copilul meu. Deși încă nu avea 1 an, i-am cumpărat zdrăngănele și alte jucării colorate și zgomotoase pentru a-i face o bucurie, pentru a-l învăța că de sărbători se primesc cadouri. Deși n-a prea înțeles el mare lucru și prefera să roadă ambalejele decât să se joace cu jucăriile, pentru mine, bucuria a fost una extraordinar de mare. În sfârșit puteam să-i ofer copilului meu ceea ce eu nu am primit în copilărie.

An după an, cadouri după cadouri, bucuria de părinte a început să resimtă o ușoară frustrare atunci când vedeam că ai mei copii se plictisesc de jucării, în nici o săptămână, ba mai mult își doresc tot mai multe cadouri dintre cele mai scumpe – știm cu toții de care – din acelea de-ți vine să te cațeri pe pereți de a dat norocul și ai călcat pe o piesă.

Fiind la grădiniță ambii copii, discuțiile de după vacanță se rezumau la aceleași întrebări: de Moș Crăciun le-a adus cadouri mai scumpe colegilor? De ce mie mi-a adus doar atât? Am căutat atunci să explic așa cum puteam eu mai bine, de ce Moș Crăciun aduce cadouri diferite pentru fiecare. Recunosc că simțeam o ușoară frustrare și nu înțelegeam de ce unii copii sunt ”încurajați” să se laude cu ce au primit. Bine, copiii oricum discută între ei, însă mă gândeam că poate ar fi indicat ca fiecare părinte să îi explice copilului său că sunt și multi  copii în lume care nu primesc nimic, care se bucură dacă au de mâncare sau căldură în casă. Mi-am dat seama, că și eu la fel ca mulți alți părinți, procedam greșit atunci când le cumpăram cadouri scumpe copiilor, doar pentru simplul motiv că ei trebuie să aibă ceea ce eu nu am avut.

Deși noi i-am învățat să aștepte multe cadouri, tot noi îi putem învăța că bucuria de sărbători se traduce prin colinzi în jurul bradului, povești despre nașterea lui Iisus și copilăria noastră, sau chiar muncă în echipă la sortat  jucăriile și pregătit cadouri pentru copiii nevoiași. Copilul trebuie să știe că sărbătoarea nu se rezumă la cadoul pe care îl primește, ci la bucuria și la sărbătoarea din atmosfera de familie.

De anul acesta îmi doresc să fiu mai înțeleaptă și să-mi învăț copiii a primi cadouri modeste, iar cele mai scumpe cadouri pe care le vor primi vor fi cărțile. Cărțile le vom citi împreună și ne vom bucura de copilăria minunată în care eroii prind viață, iar mintea zburdă liberă și portetizează așa cum dorește fiecare scenă din poveste. Jucăriile pot deveni plictisitoare destul de repede, însă o poveste, chiar recitită de mai multe ori, va dezvălui noi și noi înțelesuri, fiind stimulată astfel,  creativitatea și capacitatea de comunicare a copiilor.

Îndemn la înțelepciune, așadar, și vă invit să învățați copiii ce pot însemna adevăratele cadouri.

Pe lângă iubire, afecțiune, înțelegere și susținere, cele mai scumpe cadouri pe care părinții ar trebui să le ofere copiilor sunt cărțile.

Fiți părinți înțelepți, cumpărați-le copiilor cărți!