Cei șapte ani de acasă ai inteligenței emoționale

Deși titlul poate naște o ușoară confuzie în mintea noastră, ceea ce este relativ simplu de reținut este că baza inteligenței emoționale a copilului se formează în perioada celor ”șapte ani de acasă”.

Așa cum am precizat și în articolul ”Inteligenta emoțională –principalul predictor al succesului”, Inteligența Emoțională poate fi interpretată ca fiind veriga invizibilă care a legat mereu viața omului de succesul personal, indiferent de interpretarea pe care o dă fiecare  succesului personal. Anii de studiu si cercetare, au arătat că inteligența emoțională reprezintă baza relațiilor inter-umane, cheia împlinirii fiecărui om și indicatorul performanței în majoritatea domeniilor.

Dacă e să dăm o definiție, cea mai simplă variantă ar spune că, inteligența emoțională este abilitatea de a identifica, înțelege  și gestiona emoțiile, atât în relația cu noi înșine cât și cu ceilalți oameni.

Inteligența emoțională își clădește fundamentul încă din perioada copliăriei, iar pe măsură ce creștem, ne dezvoltăm treptat ablitățile care țin de aceasta. Inteligența emoțională se dezvoltă într-o anumită masură, in mod inconștient, adică pe măsură ce devenim adulți, învățăm să ne gestionăm emoțiile, sau conștient, documentându-ne, participând la cursuri si workshopuri care ne pot dezvolta  aptitudinile ce țin de aceasta.

Copiii sunt extraordinar de receptivi la tot ce se întâmplă în jurul lor. Sunt ca niște mici “bureței umani” care absorb tot, pentru că acesta este modul lor de învățare – imită tot ce văd în jurul lor. Pe lângă sentimentul de împlinire și bucurie inocentă care ne-o transmit, copiii ne oferă și provocări pe plan emotional.

De multe ori ne sunt testate răbdare și creativitatea în a găsi cele mai potrivite căi de a acționa, în diverse situații “provocatoare”.

Cei care sunteți părinți, cunoșteți foarte bine situațiile în care, pentru a obține ce își dorește, copilul aplică tot felul de tactici, de la plânsete și răbufniri până la mici scene de șantaj emoțional. Copiii își doresc tot mai multe pe măsură ce cresc, însă singura nevoie constantă este cea de a se simți iubiți și în siguranță.

Dezvoltarea inteligenței emoționale este imperios necesară a începe încă din primii ani de viață.  Până la vârsta de 1 – 2 ani, copilul înțelege aproape tot ce se întâmplă în jurul lui și mai ales, este capabil să ”citească” emoțiile celor apropiați. Dacă un adult râde în fața copilului, copilul va râde și el, iar dacă adultul se preface că plânge, copilul va plânge și el automat. E suficient să stăm posomorâți și cu o expresie tristă în fața lor, că cei mici își vor  schimba și ei expresia.

Pentru orice părinte, este important să conștientizeze că baza emoțională a unui copil este conturată de comportamentul adulților din familie și de maniera în care aceștia acționează, de aceea, dacă veți găsi informații utile în acest articol, împărtășiți-le și prietenilor.

Din ceea ce am prezentat mai sus, cred că este clar pentru toată lumea – un copil nu face ce spun părinții, un copil face ce fac părinții!

Pentru a crea un fundament solid al inteligenței emoționale, este nevoie de timp si de perseverență. Puterea exemplului este extraordinar de mare, de aceea, nu este important doar ce le spunem copiilor, ci cum ne comportăm cu ei, și cum ne manfestăm  in relațiile  cu ceilalți membri din familie.

Înainte de a prezenta câțiva pași importanți în acest sens, vreau să precizez că dezvoltarea inteligenței emoționale este un proces de durată, iar dacă ne dorim să obținem un fundament solid al acesteia, avem nevoie de răbdare și motivație. Hai să descoperim împreună care sunt pașii care consolidează și dezvoltă inteligența emoțională a copiilor:

1. Un prim pas în dezvoltare inteligenței emoționale a copilului nostru este observarea. Putem observa cu atenție cum se manifestă copilul în funcție de modificările mediului extern – cine sau ce îi captează cel mai mult atenția, ce îi place să asculte, ce zgomote îl supără cel mai tare, ce anume îl bucură și ce anume îl întristează. Acest prim pas ne ajută să ne cunoaștem copilul și totodată ne permite să vizualizăm în detaliu, modul său de manifestare. Vom știi de asemenea cum se simte și mai ales vom putem percepe intensitatea cu care resimte copilul o anumită stare/emoție. Cu alte cuvinte, vom ști dacă e ceva superficial sau ceva profund și cu adevărat impactant pentru el.

2.  Descrierea stărilor copilului de față cu el, ne ajută și pe noi să înțelegem ce se petrece în interiorul său și il ajută și pe copil să fie capabil să înțeleagă ce i se petrece, ce fel de emoții îl încearcă. Este bine ca în situațiile de răbufniri emoționale să discutăm deschis cu copiii și să aducem în plan conștient, ceea ce se afla în subconștient. În momentul în care copiii devin conștienți de starea lor și o analizați împreună, amplitudinea emoției resimțite se diminuează până la dispariție.

3. Acceptarea faptului că manifestările emoționale ale copilului sunt ceva firesc reprezintă un pas foarte important în dezvoltarea inteligenței emoționale a acestuia deoarece, neatenționându-l sau limitându-l mereu, copilul poate explora emoționalul fără constângeri. 

4.  Încurajarea copiilor în a-și exprima ceea ce simt, le va crește încrederea în ei  și astfel, vor putea înțelege că a comunica ceea ce simt, îi poate ajuta să depășească mai ușor starea respectivă.  

5.  Abținerea de la a pune etichete de genul copil rău, neascultător sau obraznic este un alt pas important în consolidarea bazei emoționale ale copiilor deoarece, astfel, copilul va înțelege că emoțiile sunt ceva normal, iar el nu ar trebui să se simtă vinovat că le are. Etichetându-i mereu, copiii vor crește cu sentimentul că întotdeauna a fost ceva în neregulă cu planul lor emoțional, iar acest lucru poate funcționa ca un tipar de autosabotaj mai târziu, la vârsta adultă. 

6. Păstrarea unei atitudini cumpătate de fiecare dată când avem tendința să reacționăm imediat conform experiențelor anterioare, ne poate ajuta să alegem cea mai bună metodă de a acționa într-o anumită situație de dezechilibru emoțional al copilului, iar maniera de a reacționa va fi preluată ulterior și de către copil, într-o mai mică sau mai mare măsură. 

7. Un alt pas în dezvoltarea emoțională a copiilor este acela de a  va manifesta afectivitatea și a-i vorbi copilului despre emoții, ori de câte ori aveți ocazia, deoarece, pe lângă faptul că va ști să le identifice, își va dezvolta și aptitudinile comunicaționale.

8. Canalizarea emoțiilor sau stărilor negative înspre ceva pozitiv este unul dintre cei mai importanți pași, deoarece copiii vor ști și pe viitor să-și direcționeze emoțiile negative spre ceva constructiv.

Este important ca pe parcursul aplicării acestor pași, să ne păstrăm răbdarea și motivarea. Rezultatele pe care le vom obține vor fi pe masura implicarii noastre.

Copilul nu-și poate dezvolta o bază emoțională dacă părinții nu se implică activ. Copiii nu pot fi educați si crescuți de televizor, tableta  sau telefon, de aceea pentru dezvoltarea emoțională a copiilor este bine să limităm accesul tehnologiei în viața lor și nu mă refer la excluderea totală, ci la limitarea ei.

Comunicarea deschisă intărește legăturile de iubire si intimitate in familie, iar copilul va avea un fundament emoțional solid.

Un copil cu o inteligență emoțională dezvoltată va porni cu un plus în ceea ce privește capacitatea de ”a se descurca” în viață, va putea să înțeleagă emoțiile lui și ale celor din jur, și mai ales va putea gestiona emoțiile intr-o manieră adecvată, de fiecare dată.

Dacă ati regăsit informatii utile în acest articol, va rog sa le impărtășiți si prietenilor dumneavoastră.