Dumnezeu nu are principii pamantesti…

Cati oameni, atatea oglindiri ale Divinitatii...cate suflete, atatea relatii diferite intre El si el… Relatia ta cu Divinitatea este unica si poate fi asemanatoare cu a mea, dar niciodata identica.

      Si, desi suntem scantei din acelasi foc, raze din acelasi Soare,  m-am intrebat de foarte multe ori, cum e posibil ca noi oamenii, sa vedem sau sa simtim Divinitatea in moduri atat de diferite?

     Daca in fiecare dintre noi s-au pus aceeasi Iubire si Lumina, cum de unii ne-am ratacit pe drum? Sau poate nu e chiar ratacire, dar sigur e ceva care ne tine din mersul firesc spre asceza, spre atingerea celor mai inalte virtuti, pentru a fi cu adevarat desavarsiti.

     Tot intrebandu-ma, mi-am dat seama de un lucru extraordinar, si anume ca primul Dar pe care l-am primit de la Dumnezeu, dupa creatie, a fost Libertatea. Ne-a creat dintr-o iubire infinita, din lumina creatoare, iar darul Sau cel mai de pret pentru noi a fost Libertatea. Stia ca e posibil sa plecam si sa nu ne mai intoarcem? Stia ca unii dintre noi am putea perverti Lumina in Intuneric?…pentru ca bineinteles, asa cum exista un Creator, exista si un Distrugator…Stia?! este o intrebare retorica, bininteles… Sigur stia, si totusi iubirea Sa nemarginita ne-a oferit libertatea de a ne alege calea pe care vrem sa o urmam.

     Ceea ce nu intelegem de cele mai multe ori, este ca am fost creati fara nici o ingradire, fara nici o limitare, si totusi alegem sa ne nastem, alegem sa pornim intr-o calatorie de redescoperire a tuturor comorilor ingropate in sufletul nostru,dar de cele mai multe ori uitam de frumuseta cu care am fost inzestrati. 

     Ne sunt impuse sau ne autoimpunem reguli, principii de viata, care de cele mai multe ori se dovedesc a fi bariere in calea evolutie noastre spirituale…Acum, sper sa nu ma intelegeti gresit. Intr-adevar, nu toate principiile ne limiteaza. Unele sunt necesare a le avea in sistemul nostru de valori, in identitatea, noastra pentru ca  ne amintesc de umanitate, de virtuti, de iubire neconditionata, insa unele dintre ele constituie bariere in calea dezvoltarii spirituale sau personale.

      Si ca pot exemplifica putin, am sa ma raportez la principiul “Crede si nu cerceta!”.

     Este un principiu care, din punctul meu de vedere, este unul dintre cele mai absurde. Il consider un principiu aberant, care nu ar trebui sa ne influenteze  deloc viata. De ce spun asta? Pentru ca ne incalca dreptul primordial, acela de a alege singuri. Ni se cere sa uitam de darul cel mai de pret…Libertatea. Suntem liberi sa alegem daca credem sau nu sau daca vrem sa cercetam sau nu.  Trist este ca ne ingradeste dorinta fireasca de a cauta raspunsuri, de a creste si a ne dezvolta si nu ar trebui sa ne impuna sa acceptam anumite teorii drept adevaruri absolute.

     Indemnul meu si sunt sigura ca si indemnul lui Dumnezeu este Cerceteaza! Cerceteaza in fiecare clipa a vietii tale!Intreaba-te si cauta raspunsuri! Cerceteaza, pentru ca doar asa vei Crede! Cu cat vei cerceta mai mult, vei realiza ca Dumnezeu exista, ca ne iubeste si ca suntem o particica din El. Toti suntem la fel de insemnati in fata Lui, egali, inzestrati cu cele mai alese daruri si mai ales Liberi.

   Dumnezeu nu are principii pamantesti! El este Iubire, Lumina si Adevar si nu se regaseste in nici un principiu lumesc, decat in acela al iubirii neconditionate fata de toti si toate.

     Cerceteaza si vei ajunge sa Crezi! Vei ajunge sa te cunosti, sa te accepti si sa te iubesti, ca apoi, iubirea ta sa se reverse asupra intregii creatii a lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu are principii lumesti! El ne iubeste cu o iubire infinita, iar noi suntem liberi si putem alege Iubirea, Lumina si si cautarea adevarulului in existenta noastra.

Din suflet pentru voi,

Adriana